Solidaritate, Implicare, Responsabilitate

    scris de Simona Mihaela HABĂRĂ

”Noi dăm ajutor altora pentru a-i face să ne dea şi ei în împrejurări asemănătoare; şi aceste servicii pe care le facem lor sunt, la drept vorbind un bine pe care ni-l facem nouă înşine în mod anticipat”. (La Rochefoucauld)

    In urmă cu mai multe luni, cand am decis să înființăm o asociație a avocaților, am avut în vedere și faptul că viața ne rezervă deseori surprize nu tocmai plăcute, că fiecare dintre noi ar putea fi pus astazi sau maine intr-o situatie de criza. Oricand poate aparea O problemă profesională, sau chiar personală la care nu putem gasi solutie singuri sau nu o putem rezolva in timp util…DAR…cu ajutorul acelor confrați pentru care solidaritatea nu este doar un cuvânt de panoplie cu rezonante desuete orice obstacolul devine surmontabil.

    Lista problemelor este lunga…Ne confruntam zilnic cu cele specifice profesiei, cu neajunsuri ale sistemului si cu nemultumiri intemeiate. Ce facem? Cum rectionam? Le luam “ca atare”? Continuam sa spunem “maine va fi mai bine” sperand ca cineva, undeva, va face demersui pentru noi? Nu! Sa fim realisti dragi colegi: pasivitatea, lipsa respectului si dezinteresul fata de notiunea de confrate, conduc la deteriorarea continua a relatiilor dintre noi si a acestei minunate profesii.
    Ne propunem schimbarea mentalităţii prin conştientizarea fiecaruia de nevoile comunităţii profesionale în care trăieşte si isi desfasoara activitatea, promovarea implicării în cazul in care colegii nostri sunt defavorizati si/sau nedreptatiti.
    Zilnic aflam despre tot felul de abuzuri si nedreptati la care sunt supusi confratii avocati in exercitarea profesiei. Frecvent, cel mai la indemana ne este sa dam vina pe “sistem”. Sistemul este perfectibil daca vocile noastre se vor uni, daca interesele noastre vor fi corect reprezentate.

    Pentru a rezolva acele probleme ce vizeaza interesele noastre profesionale si pentru a gasi solutii la cele individuale, ale fiecaruia dintre noi in parte, am creat ADSA.

In privinta chestiunilor de natura strict personala, tot mai des aflam despre colegi aflati in nevoie, oameni de toate vârstele, cu serioase probleme de sanatate și care, fie nu au bani sa si le rezolve, fie din cauza sistemului deficitar si a lipsei informatiei nu sunt corect indrumati… Uneori ne raliem ad-hoc impotriva necazului abatut asupra colegului in suferinta prin donarea unor sume de bani si cam atat…nu aveam posibilitatea sa o facem organizat si dintr-o discretie gresit inteleasa il privam de ajutorul pe care multi alti colegi l-ar oferi cu drag.

    De asemenea, știm dar ignorăm, că mamele avocat primesc lunar o suma infima si jignitoare pentru cresterea copilului in raport de contribuțiile platite de-a lungul timpului. Concluzia unanima este ca nu-si permit sa ramana acasa si sa-si ingrijeasca pruncii cu toate ca, de multe ori, pe parcursul carierei lor au facut tot ce le-a stat in putinta pentru ca altor copii sa nu le fie incalcate drepturile, sa primesca o educatie corespunzatoare si sa le fie asigurate veniturile necesare.

    Tinerii avocati stagiari au deventi grija unui “Institut” si nu a noastra! Cei cu experienta profesionala care ne-au indrumat si pe care cu drag ii numim inca “maestrul” sau “maestra” ne-au aratat frumusetea acestei profesii. Tot ei ne-au invatat demintatea caracterisitica a acestei profesii si ne-au spus pentru prima data “tinere, avocatura este o profesie de elita! Ai grija sa te comporti ca atare!”. Cam asta este treaba lor…. Maestrul nu se ocupa de cursurile de pregatire in vederea sustinerii examenului de definitivat, nu se ocupa de asigurarea materialelor necesare pregatirii si perfectionarii si nici de inchirierea unor spatii cu astfel de destinatii. Uneori, asa perfecti cum ii cunoastem noi, coordonatorii nostri sunt ultra-specializati pe o ramura–doua a dreptului. Sustinerea unui examen ca cel numit “ DEF” inseamna astazi 7, 8 sau chiar 10 materii. Oare nu este nevoie de un “maestru” care sa sfatuisaca si sa indrume ca si la celelalte? Oare ce posibilitati de a se consulta cu un profesionist are un tanar avocat care se confrunta cu o cauza total noua? Cu cine se sfaturieste? Astazi, nu exista un loc in care tanarul nostru confrate sa mearga in speranta ca-l va intalni pe maestrul X sau Y caruia sa-I ceara colegial un sfat. Dar acesta poate lua fiinta prin grija ADSA! Problema stagiaturii si a definitivarii in profesie este tratata separat de membrii ADSA insa, nu poate fi ingorata in nici un moment in care discutam despre problemele specifice profesiei. Pentru tinerii avocati, pentru viitorul acestei profesii aveam obligatia morala de a ne implicam cu totii!

    Problemele sunt multe si spatiul nu ne prmite sa le insiruim. Colegii nostri sunt umiliti si plimbati pe drumuri pentru un banal “aviz” ce le este necesar de la Barou, de la Administratia Finanicara, de la Casa de sanatate…de oriunde ar avea nevoie! De fapt, nu insiruirea neajunsurilor aici este de esenta. Important pentru noi, cei de la ADSA este cel putin sa incercam sa le rezolvam impreuna cu voi, sa-i ajutam pe cei aflati in dificultate, pe cei carora li se inchide o usa cu mesajul “ nu se poate ( nu si cum s-ar putea) ; reveniti (pentru ce motiv??!! ); “nu are cine sa va semneze” (pai… unde sunt cei pe care pentru asta i-am ales si sunt platiti pe deasupra?!); “ne pare rau , nu avem ce sa facem, asa functioneaza sistemul” (??!!) s. a….Acestea sunt “mesajele” pe care nu dorim sa le auzim in conditiile in care platim taxe, asteptam la cozi constiincios, formulam cereri, achitam taxe si alte taxe, contributii si, de esenta, lucram pentru oameni si pentru apararea intereselor acestora.

    Când am creat ADSA, vorbind despre solidaritate, am agreat că a ajuta (sub toate aspectele) si a te implica nu este o obligatie, ci o responsabilitate. Iar un act responsabil este un act voluntar, o decizie matura si libera. Exista insa o obligatie morala a mea, a ta, a tuturor pentru ajutorarea confratilor aflati in dificultate si uneori chiar la necaz.

    Ca o comunitate evoluată şi civilizată, ca oameni de bună credinţă şi cu suflet deschis, ca parte a unui sistem ce nu funcţionează întotdeauna cum ar trebui, suntem datori să indreptam ceea ce consideram a fi o piedica in buna exercitare a profesiei noastre.

    ADSA alege ca misiune prioritara redobândirea prestigiului profesiei de avocat !

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *