Un an de la o infrangere fireasca

scris de Daniel Fenechiu

   Acum exact un an , intr-o sambata , de Sfintii Imparati Constantin si Elena , avea loc la Sala Palatului , Adunarea Generala Electiva a Baroului Bucuresti. Adunare care urma sa desemneze – prin vot liber si democratic, noile structuri de conducere ale Baroului Bucuresti , respectiv Decanul , Consiliul Baroului si Comisile de Disciplina si Cenzori . Adunarea , in care multi dintre confratii nostri isi pusesera mari sperante de schimbare , urma unei adevarate “campanii electorale” pe care multi din cititorii site-ului adsa.ro si-o amintesc . Pe de o parte erau echipierii nostri din Echipa Reformista – care promiteau schimbarea in bine, prin debirocratizarea baroului, transparenta si recastigarea prestigiului pierdut al profesiei noastre, pe de alta membri vechiului Consiliu – care, cu exceptia Decanului in functie , nu promiteau nimic… pentru ca stiau ca vor castiga oricum…
   Imi amintesc si astazi – parca ar fi ieri , de trista zi de 21 mai 2011… Ziua care, daca nu a naruit sperantele de schimbare , le-a amanat cu cel putin patru ani… Imi amintesc ca ne-am dus de dimineata , dis de dimineata , la Sala Palatului… Dupa toate calculele noastre nu avea cum sa fie cvorum . Consiliul Baroului Bucuresti anuntase in scris UNBR ca in Baroul Bucuresti exista 9281 de avocati activi , inscrisi pe Tablou… deci cvorumul era 4641 de avocati prezenti… Rationamentul nostru era intarit si de faptul ca urma sa desemnam 46 de delegati la Congresul Avocatilor , ori potrivit normei de reprezentare un delegat la 200 de avocati , cvorumul nu putea fi mai mic de 4600… Un cvorum practic imposibil de atins intro zi  de week-end insorita de mai , in care isi sarbatoreau ziua toti Constantinii si toate Elenele din avocatura… Mai ales in conditiile in care mare parte din sustinatorii nostri urmau sa lipseasca si sa se prezinte la a doua convocare…
   Imi mai amintesc ca, impreuna cu Gabi Stoian sau Alin Paidiu, l-am intalnit pe Presedintele UNBR care si-a exprimat si domnia sa convingerea ca nu va fi cvorum… Intre timp colegii nostri veneau. Incet. In grupuri mici. La ora 9 , ora convocarii nu era cvorum… Pe la 10 si ceva Decanul in functie anunta ca… avem cvorum… Ca suntem “peste 2924″… Din cei 5848 de avocati cu drept de vot… N-am sa inteleg niciodata unde ne-a fost inspiratia , ca sa nu spun mintea… De ce nu am urcat la prezidiu sa demascam facatura… De ce ne-am lasat angrenati in cacialmaua pe care ne-au intins-o… Probabil raspunsul este simplu: ne-a lipsit experienta , nu eram pregatiti sa invingem…
 
  Dand imaginile inapoi revad parca toate erorile pe care atunci nu le-am vazut… Noi faceam campanie onesta , ei isi instruiau numaratorii… Noi promiteam schimbarea , reforma si transparenta ei plateau o transa la oficii… Noi le spuneam sustinatorilor nostri sa nu vina ca nu va fi cvorum , ei isi mobilizau electoratul si  dadeau legitimatii provizorii pe banda rulanta … Noi incercam sa convingem nehotaratii , ei aranjeau cvorumul cu angajatii baroului si cu tehnica moderna… Realizez acum , tardiv din pacate , ca a fost o lupta pe care nu puteam sa o castigam… Experienta, resursele si sistemul nu pot fi infrante de un entuziasm pe ultima suta… Spun pe ultima suta pentru ca am pornit foarte tarziu… Practic mare parte din membrii “Echipei Reformiste” eram cvasinecunoscuti marii mase a confratilor… Mesajul nostru a starnit interes dar lipsa notorietatatii nu a generat increderea necesara succesului… Ideea de grup nu cred ca a fost o gresala…
   Poate supar unii colegi cand spun ca nu aveam cum castiga… Ca nu eram pregatiti sa castigam… Ca nu aveam notorietatea necesara… Ca nu inspiram suficienta incredere ca sa anihilam suspiciunile alimentate de cei care stiau ca doar asa pot castiga… Dar , cred eu , acesta e adevarul… Nu poti invinge sistemul , resursele generate de sistem si experienta doar cu entuziasmul unui grup… Castigul nostru , ca a existat si un castig , este acela ca ne-am construit o identitate… O identitate in care se regasesc astazi majoritatea confratilor… Care astazi realizeaza ,inca o data , ca doar o schimbare semnificativa si adevarata poate genera masurile de care avocatura are atata nevoie : transparenta , reala confraternitate , dialog , recastigarea prestigiului pierdut  si a respectului… Fara infrangerea din 21 mai 2011 n-am fi avut probabil aceasta identitate. Nu ar fi existat grupul nostru atat de frumos… Nu ar fi existat probabil ADSA… Nu am fi vorbit probabil de solidaritate…
   Sunt convins ca mai toti confratii nostri stiu ca si infrangerea face parte din victorie… O prefateaza sau ii succede… Si ca depinde doar de noi , de dialogul , de solidaritatea , de determinarea si de buna-noastra credinta daca la viitoarele alegeri va castiga avocatura sau , din nou , sistemul…

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *