Solidaritatea in avocatura – contradictie aparenta

    scris de Alin Paidiu

    Avocatura este, și nu poate fi altfel, o profesie în care concurența este esențială atât la nivel personal cât și la nivel social. La nivel personal, concurența este importantă pentru că, supus competiției confraților, avocatul, indiferent de forma în care își desfășoară activitatea, este obligat să își completeze și să își actualizeze permanent cunoștințele și abilitățile necesare desfășurării profesiei, fiind astfel forțat să evolueze pentru a rămâne competitiv. La nivel social, concurența între avocați este singura de natură să genereze alternative viabile sub toate aspectele pentru actorii sociali care decid să apeleze la serviciile profesionistului avocat.

    În acest context profund concurențial, devine evidentă o aparentă contradicție între nevoia de solidaritate și concurență – ca parte intrinsecă și asumată a meseriei. A vorbi de solidaritate într-o „piață a avocaturii” cu o cifră de afaceri de câteva zeci de milioane de euro anual, în care – nu de puține ori, concurența duce, nu doar la lupte feroce pentru clientelă, ci chiar la schisme în cadrul societăților – fie ele mari sau mici, ori ruperi de prietenii vechi, pare o misiune aproape imposibilă… Pentru că, pentru mulți concurența profesională și solidaritatea se exclud…

    În această lume a noastră, în care așa cum arătam, ideea de concurență este și trebuie să rămână o constantă, ideea de solidaritate trebuie să se impună… Astăzi, mai mult ca oricând.

    Concurența acerbă a ultimilor 20 de ani și individualismul – oarecum specific profesiei noastre, ne-au făcut pe mulți dintre noi să ne interesăm mai puțin de soarta confraților atâta vreme cât ne mergea bine, iar perspectivele erau de creștere. Am uitat deseori – sau nu ne-am gândit niciodată, că unii dintre confrații noștrii au astăzi problemele pe care le-am putea avea noi, mâine…

    Lipsa de solidaritate între noi, ca membri ai comunității de avocați, ne-a slăbit pozițiile în raport cu alte profesii liberale, care încet, dar sigur, au ocupat puțin câte puțin domeniile de activitate ale avocaților sau au revendicat și obținut domeniile noi. Desigur, la conturarea acestei situații, s-au adăugat o serie de decizii greșite luate la nivelul conducerii corpului profesional, alteori o lipsă de viziune, legislație europeană prost înțeleasă și aplicată în mod interesat, lehamitea provocată de manevrele politicianiste desfășurate la fiecare sesiune de alegeri ale organelor de conducere de după 1989, toate completând și potențând dezinteresul corpului avocațial față de aproape orice nu deranja direct, imediat și flagrant…

    Unul dintre obiectivele noastre – pentru care am înființat dealtfel ADSA, este promovarea solidarității între noi avocații. Între noi avocații care am înțeles că în profesia noastră concurența profesională trebuie să coexiste cu solidaritatea profesională.

    Solidaritatea în viziunea ADSA presupune coagularea unor puncte de vedere coerente și unitare la nivel profesional, dincolo de interesele de grup ale unora sau altora. Presupune activitate coerentă și consecventă pentru susținerea intereselor legitime ale tuturor avocaților în raport cu toate instituțiile relevante în activitatea noastră. Are în vedere redobândirea prestigiului și reîntregirea sferei serviciilor specifice profesiei de avocat, neacceptând defavorizarea profesiei noastre în raport cu celelalte profesii liberale.

    Solidaritatea ADSA vizează detensionarea relațiilor între corpul profesional al avocaților și celelalte profesii juridice, prin reechilibrarea sferei intereselor fiecărei bresle.

    E nevoie de fiecare dintre voi, de solidaritate, pentru a îndeplini aceste obiective.

    ADSA se vrea doar interfața prin care ideile fiecăruia dintre voi să fie valorificate pentru interesele breslei.

    Implicați-vă și fiți solidari sau nu vom mai fi !

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *