Romania, țara contrastelor

    scris de Mihai Rapcea

    Îmi revine deosebita plăcere de a deschide astăzi o nouă rubrică pe site-ul ADSA. Este vorba de un concept publicistic ce a fost gândit și aprobat în cadrul ultimei întâlniri a conducerii ADSA, prima din acest an. Ideea de bază este ca această rubrică să devină un portal informativ, în care fiecare membru al ADSA care are ceva de spus și dorește să contribuie cu o informație sau o idee de discutat, de pus în dezbatere, să o facă în scris, pe o temă liber aleasă de el.
    Asta nu înseamnă că vom începe aici lungi monoloage plicticoase și aride, în care să ne etalăm taraba de cunoștințe și informații acumulate. Mai degrabă doresc să incităm decât să săturăm; să provocăm la discuție, să emulăm dezbateri pe teme care să ne îmbogățească intelectual, profesional și chiar spiritual și, nu în ultimul rând, să ne apropiem unii de alții – prin comunicare.
    Îmi doresc să îmi fac un obicei din a scrie săptămânal câte ceva pe acest site iar datorită faptului că în weekend am mai mult timp, cu siguranță că veți găsi articole semnate de mine în special lunea.

    Subiectul pe care doresc să îl supun atenției voastre astăzi, este cel al controversatei Legi a Sănătății, o lege ce a provocat o demisie celebră, cu bine-cunoscutele evenimente de stradă ce zguduie din temelii fragila noastră clasă politică.
    Personal am mult mai multe motive și argumente decât protestatarii adunați în Piața Universității, pentru a critica această lege. În opinia mea, nu este o lege a “reformării” Sănătății, ci a dezmembrării sistemului medical de stat – și expunerii cetățeanului la perspectiva sumbră a NE-GARANTĂRII DE CĂTRE STAT A DREPTULUI CONSTITUȚIONAL LA VIAȚĂ și, implicit, la sănătate.

    Potrivit textului Constituției, la Articolul 34 (Dreptul la ocrotirea sanatatii) se prevede:
        (1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.
        (2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.
        (3) Organizarea asistentei medicale si a sistemului de asigurari sociale pentru boala, accidente, maternitate si recuperare, controlul exercitarii profesiilor medicale si a activitatilor paramedicale, precum si alte masuri de protectie a sanatatii fizice si mentale a persoanei se stabilesc potrivit legii.

    Prin PRIVATIZAREA actului medical și DESFIINȚAREA asigurării asistenței medicale de stat, categorii întregi de români (pensionari, săraci) nu își vor putea permite costurile actului medical, iar prin aceasta vor pierde garanția constituțională a dreptului la sănătate și la viață.

    Interesele financiare în domeniul sanitar sunt mari. Este ultima mare ramură de stat rămasă “ne-privatizată”, cu tot ce înseamnă asta: adică, sunt de furat: spitale (cu terenurile și dotările aferente), pacienți, și personal specializat (cât a mai rămas în țară). Deja, multe dintre spitalele “închise” anul trecut din “lipsă de fonduri” (deși erau – unele dintre ele, renovate recent și dotate cu aparatură nouă), așteaptă noua lege pentru a-și re-deschide porțile ca spitale “private”, cumpărate pe nimic de foștii lor directori – în cârdășie cu “investitori” din mediul de afaceri (a se citi îmbogățiții din ultimii 10 -20 de ani – clientela politică).

    În dezbaterile publice de anul trecut, la care am participat în numele unor ONG-uri, m-am opus introducerii cardului național de sănătate (cu cip), sistemului electronic cu casa de asigurări de sănătate, rețetei electronice și fișei medicale electronice a pacientului, noutăți ce încalcă o sumă de drepturi constituționale, noutăți ce nu aduc nici un beneficiu real pacientului (ci doar firmelor ce dezvoltă și implementează aceste tehnologii costisitoare) și împovărează financiar sistemul de asigurări de sănătate. Ne-am mai opus și prevederilor privind acordul prezumat al pacientului privind donarea de organe, ce transforma pe orice pacient aflat în moarte cerebrală sau stop cardio-respirator în țintă facilă a traficanților de organe. La toate aceste revendicări ale noastre (susținute cu mitinguri de protest, din stradă, la care participarea populației a fost modestă), nu am avut nici o reacție din partea Ministerului Sănătății, nici un amendament al societății civile nu a fost preluat și inserat în proiectul de lege aflat (chipurile) în dezbatere publică. Chiar Ministrul Secretar de Stat Arafat a susținut – la acel moment – proiectul de lege a sănătății, în ciuda memoriilor și protestelor noastre. Ce l-o fi determinat oare – între timp – să își schimbe radical atitudinea ?!

    După cum spuneam, dorința mea nu este să dezvolt prea mult subiectul ci să incit la dezbateri. Aș mai scrie doar că pe traseul legislativ al acestei legi, nici Consiliul Legislativ (abilitat să își dea avizul) și nici Curtea Constituțională (cu ocazia soluționării excepțiilor ridicate), nu au găsit vre-o umbră de atingere adusă dreptului la viață și sănătate garantat de Constituție românilor. În schimb, Curtea Constituțională recunoaște dreptul la viață al câinilor comunitari, declarând neconstituțională soluția eutanasierii acestora. Comparativ privind, putem spune că până și animalelor le sunt recunoscute mai multe drepturi decât oamenilor – în România.

    Se cuvine să amintesc faptul că avem, și printre noi, avocații (despre care unii spun, mai în glumă mai în serios că “avem inima… odihnită”), oameni compasivi, care au rezonat la suferința bietelor patrupede cu ochi catifelați, și au participat la acțiuni de strângere de fonduri pentru câinii comunitari, săptămânile trecute.

    În această țară a contrastelor, devine evident că nouă, ca intelectuali și oameni ai legii, ne revine misiunea de a arăta dreapta măsură în toate și de a milita pentru domnia Legii, și nu aceea de a asista pasivi la distrugerea statului de drept, prin cele două extreme ale momentului, corupția politicanistă sau violența de stradă.

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *