COMUNICAT DE PRESĂ

Asociația pentru Dialog și Solidaritate a Avocaților (A.D.S.A.) solicită Guvernului României să dispună,

Respingerea proiectului de Ordonanță de Urgență privind adoptarea unor măsuri în materia alcătuirii completurilor de judecată în apel, aflat astăzi, 30 decembrie 2020, pe ordinea de zi,
Având în vedere că acest OUG este susceptibil de a fi declarat ca neconstituțional de către Curtea Constituțională a României, cu consecințe asupra legalității apelurilor judecate în complet de 2 judecători în perioada imediat următoare, determinând o formă gravă de insecuritate juridică și o încălcare a principiilor statului de drept.
Proiectul, aflat astăzi, pe masa Guvernului României privește o suspendare a efectelor disp. art. 54 alin. (2) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, urmând ca judecarea apelurilor în complet format din 3 judecători să se aplice apelurilor formulate în procese pornite începând cu data de 1 ianuarie 2023 în cauzele civile sau în cauzele care au fost înregistrate în primă instanță, începând cu data de 1 ianuarie 2023, în cauzele penale.
Asupra OUG-urilor adoptate în domeniul organizării judiciare, cetățenii României s-au pronunțat prin referendum la data de 26 mai 2019 în sensul că nu sunt de acord cu acestea.
În Hotărârea Curții Constituționale a României nr. 2 din 27 iunie 2019 referitoare la respectarea procedurii pentru organizarea și desfășurarea referendumului național din data de 26 mai 2019 și la confirmarea rezultatelor acestuia se rețin următoarele:
”46. (…) Referendumul consultativ nu produce în mod direct efecte juridice, întrucât Constituția îl caracterizează ca fiind o formă de ”consultare” a poporului asupra problemelor pe care Președintele le apreciază ca fiind de interes național. Textul constituțional de referință nu realizează vreo circumstanțiere în privința domeniului ori a consecințelor juridice ale consultării, ceea ce conduce la concluzia că efectele unui astfel de referendum sunt de natură politică, iar nu juridică. Tot astfel, dispozițiile art. 45 din Legea referendumului nr. 3/2000, care se referă, în alin. (1), la toate formele de referendum național, stabilește efecte juridice numai cu privire la două dintre acestea, și anume cele decizionale, prin dispozițiile alin. (2), potrivit cărora ”Legea de revizuire a Constituţiei sau, după caz, măsura demiterii din funcţie a Preşedintelui României intră în vigoare la data publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, a hotărârii Curţii Constituţionale de confirmare a rezultatelor referendumului.” Din interpretarea per a contrario a dispozițiilor legale citate, rezultă că referendumul consultativ nu produce efecte juridice. Desigur că, așa cum Curtea Constituțională a statuat în jurisprudența citată, voința majoritară exprimată la referendumul consultativ nu poate fi ignorată. Rezultatele unui astfel de referendum relevă guvernanților, autorităților publice, inițiatorului, voința populară în problema/problemele cu privire la care poporul a fost consultat, arătând direcția care se dorește a fi urmată în această privință. Un astfel de referendum poate determina inclusiv adoptarea unor acte cu caracter legislativ, în măsura în care aceasta este modalitatea prin care autoritățile decid să pună în operă rezultatul consultării populare sau poate determina o conduită de abținere de a reglementa în sens contrar voinței exprimate de votanți.”
Problematica efectelor juridice ale referendumului consultativ a mai fost analizată în Decizia CCR nr. 682 din 27 iunie 2012, care a fost pronunțată în urma adoptării unei modificări a legii electorale care ar fi determinat o creștere a numărului de parlamentari, deși acest lucru era în contradicție cu voința poporului exprimată prin referendumul din anul 2009 (Decretul nr. 1.507/2009 pentru organizarea unui referendum naţional, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 22 octombrie 2009), al cărui rezultat a fost o voință majoritară privind reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 de persoane.
În cuprinsul Deciziei CCR mai sus menționată se rețin următoarele:
„1.10. Din această perspectivă, ceea ce distinge un referendum consultativ de unul decizional nu este, în principal, chestiunea privitoare la respectarea sau nu a voinţei populare – această voinţă nu poate fi ignorată de aleşii poporului, întrucât este o expresie a suveranităţii naţionale -, ci caracterul efectului referendumului (direct sau indirect). Spre deosebire de referendumul decizional, referendumul consultativ produce un efect indirect, în sensul că necesită intervenţia altor organe, de cele mai multe ori a celor legislative, pentru a pune în operă voinţa exprimată de corpul electoral.
1.11. Această interpretare se întemeiază şi pe principiul loialităţii constituţionale, desprins şi interpretat prin coroborarea dispoziţiilor constituţionale ale art. 1 – Statul român, art. 2 – Suveranitatea şi art. 61 – Rolul şi structura (Parlamentului), principiu care, în această materie, impune ca autorităţile cu competenţe decizionale în domeniile vizate de problematica supusă referendumului (în cazul de faţă Parlamentul) să ia în considerare, să analizeze şi să identifice modalităţi de punere în practică a voinţei exprimate de popor. O altă viziune asupra efectelor referendumului consultativ l-ar reduce pe acesta la un exerciţiu pur formal, un simplu sondaj de opinie.
1.12. Pentru aceste considerente, Curtea constată că reglementarea unor prevederi prin care se tinde la o soluţie legislativă care nu respectă voinţa exprimată de popor la referendumul consultativ menţionat este în contradicţie cu prevederile constituţionale ale art. 1, 2 şi 61.”
Prin urmare, putem desprinde concluzia că, deși referendumul consultativ organizat la data de 26 mai 2019 nu produce efecte directe, el nu poate rămâne la stadiul de simplă opinie exprimată de cetățenii României, ci va produce efectul indirect al constatării neconstituționalității unor prevederi contrare voinței poporului, ca expresie a suveranității naționale.
Totodată, potrivit art. 115 alin. (6) din Constituția României, Ordonanțele de urgență nu pot afecta regimul instituțiilor fundamentale ale statului, iar instanțele judecătorești reprezintă instituții fundamentale ale statului, fiind prevăzute la art. 126 alin. (1) din Constituție.
Având în vedere că soluția pronunțată de CCR odată cu sesizarea acesteia este previzibilă și se înscrie în jurisprudența anterioară a Curții, considerăm că adoptarea unui OUG în domeniul organizării judiciare și declararea ulterioară a neconstituționalității acesteia reprezintă o încălcare a principiilor statului de drept astfel încât solicităm Guvernului României să nu adopte un astfel de proiect.

VICEPREȘEDINTE
Av. Silvana Racoviceanu

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *