SCRISOARE DE LA DARIAN…

Darian trebuie să ajungă în Ucraina, pentru a continua tratamentul de recuperare.
 

    „Mă numesc Iacob Darian Ştefan, am 6 ani şi, încă de când am venit pe lume, părinţii mei au aflat că eu o să am mari probleme de sănătate. Sufăr de tetrapareză spastică, retard neuromotor sever şi sindrom Down. În adâncul sufletului meu, nu înţeleg de ce nu pot fi şi eu ca toţi ceilalţi copii de seama mea, de ce nu pot să merg şi să vorbesc. Îmi doresc să fiu şi un copil măcar aproape normal, să stau în funduleţ, să nu îmi mai arunc capul pe spate şi, dacă vrea Dumnezeu, să merg.

    Mama şi tata suferă foarte mult din cauza mea şi-mi doresc să-i fac un pic mai fericiţi, căci, chiar dacă nu pot să vorbesc, înţeleg multe din ce se întâmplă în jurul meu. Îmi doresc să-i împlinesc fratelui meu, Ciprian, care este în clasa a III-a, cea mai arzătoare dorinţă a lui: «să mă fac bine». Când mergem la mănăstiri, fratele meu se roagă pentru mine şi, ori de câte ori are ocazia să îşi pună o dorinţă, chiar şi de ziua lui, el se roagă la Dumnezeu doar ca eu să mă fac bine. Ajutaţi-mă să mă fac bine pentru ca fratele meu, Ciprian, să aibă propriile dorinţe şi să nu-i mai răpesc din dorinţele lui!

    Când merg în parc, sunt cel mai fericit. Acolo mă aşteaptă un leagăn albastru, ca un fotoliu, care mă face să «zbor» şi mă ajută să îmi ţin capul. Sunt mulţi copii, mai mici, mai mari sau chiar de vârsta mea, care aşteaptă la rând să se dea în leagănul albastru. Ei mă privesc curioşi şi o întreabă pe mama: «Câţi ani are bebeluşul tău?», iar mama răspunde, cu durere, dacă este un copil mai mic sau chiar de vârsta mea: «este mai mare Darian» sau «este de vârsta ta». Şi atunci încep întrebările grele pentru mama, care nu are cum să explice «de ce sunt altfel, de ce scot un pic limba şi mă joc cu mânuţele?». Iar mamei mele, care mă iubeşte mult, îi e foarte greu. Vedeţi, asta îmi doresc: să o fac pe mama fericită, şi pe tata, şi de fratele meu nu mai spun, îmi doresc foarte mult să mă joc cu el, să batem mingea împreună. Dar cu Ciprian nu pot decât să gânguresc şi să-l mai trag de păr, pentru că aşa ştiu eu să mă joc.

    În luna februarie 2011, părinţii mei au aflat de o Clinică de Recupe­rare din Truskavetz-Ucraina şi au zis că acolo este şansa mea de a deveni un copil normal. Am reuşit cu greu să ajungem la tratament, şi rezultatele sunt vizibile, am devenit mult mai atent şi îmi doresc în continuare să descopăr lumea, uşor-uşor, prin ochii mei de copil.”

 

      PS. Am incercat sa scriu un text, care sa explice  demersul nostru pentru Darian, mai multe zile la rand… Din clipa in care Remus Burciu – care a venit cu propunerea, m-a pus in contact cu MAMA lui DARIAN, am scris si sters… si iarasi scris si iarasi sters, probabil mii de caractere… Nimic insa nu reusea sa ilustreze nici drama lui Darian, nici drama mamei si familiei lui. Pentru ca, e foarte greu sa scrii despre o asemenea situatie… In timp ce incercam sa refac sau sa rescriu – nici nu mai stiu exact, uitandu-ma a nustiu cata oara pe site-ul www.darianstefan.eu, am realizat ca ceea ce voiam eu sa fac, facuse Darian… Asa ca – cu acceptul mamei lui Darian, o colega a noastra pe care unii dintre voi o cunoasteti, am preluat textul pe care tocmai l-ati lecturat  si l-am postat pe site-ul nostru.
      Darian e un copil care doreste sa fie ca toti ceilalti copii. Este copilul unei colege din Baroul Bucuresti. Este un copil care merita orice efort care poate sa aduca pe fata lui un zambet… Pentru zambetul care ar putea sa-i lumineze fata-si ce poate fi mai frumos decat un zambet de copil? – dupa ce ai citit scrisoarea lui, daca poti, fa-i o bucurie. Doneaza o suma, cat poti tu, in contul nr RO67RNCB0073049901580001 deschis la BCR – Calea Mosilor, beneficiar IACOB DOINA. Darian iti doreste ca Sfintele Sarbatori de Pasti sa-ti aduca lumina, sanatate si bucurie!

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *