Conţinutul dispoziţiilor comunitare în domeniul securităţii sociale

scris de Av. Bogdan Staicu

    Dispoziţiile comunitare în domeniul securităţii sociale nu înlocuiesc diversele sisteme naţionale de securitate socială printr-un sistem unic european . Această armonizare este încă una imposibilă având în vedere diferenţele mari între cele 28 State membre ale Uniunii Europene şi ale Spaţiului Economic European . Aceste sisteme de securitate socială diferite sunt consecinţa , pe de o parte , a tradiţiilor înrădăcinate profund în cultura naţională şi pe de altă parte , a preferinţelor .
    Dispoziţiile comunitare în domeniul securităţii sociale nu urmăresc să armonizeze ci pur şi simplu să coordoneze sistemele naţionale de securitate socială.
    Cu alte cuvinte , fiecare stat membru este liber să decidă cine trebuie asigurat sub legislaţia sa , care prestaţii sunt asigurate şi în ce condiţii , cum sunt calculate aceste prestaţii şi cât din cotizaţii trebuie folosite în acest scop. Dispoziţiile comunitare stabilesc reguli şi principii comune care trebuie respectate de către toate autorităţile publice naţionale , de instituţiile de securitate socială , de Curţi şi tribunale , în timp ce aplică legile naţionale.
    În acest fel se garantează aplicarea diferitelor legislaţii naţionale nu penalizează pe cei care-şi exercită dreptul de a se deplasa sau a rămâne o perioadă în interiorul Uniunii Europene sau al Spaţiului Economic European .
    În termeni simpli , dacă v-aţi exercitat dreptul de a călători sau de a avea rezidentă într-un stat membru , nu veţi fi lezaţi faţă de o altă persoană care a trăit sau a muncit într-un singur stat membru .
    În anumite State Membre , securitatea socială este bazată pe domiciliu pe când în alte ţări numai persoanele care exercită o activitate profesională ( şi membrii familiilor lor ) sunt asigurate . Pentru a evita situaţia când lucrătorii migranţi sunt asiguraţi de două ori sau niciodată , dispoziţiile comunitare în domeniul securităţii sociale hotărăsc legislaţia naţională care se aplică pentru fiecare caz în parte .
    Sub o legislaţie naţională , dreptul la prestaţii depinde adesea de îndeplinirea anumitor perioade de asigurare , de muncă sau de domiciliu .
    Dispoziţiile comunitare prevăd o însumare a perioadelor însemnând că , dacă este cazul , perioadele de asigurare , de angajare sau de domiciliu îndeplinite sub legislaţia unui stat membru sunt luate în considerare pentru stabilirea dreptului la prestaţii sub legislaţia unui alt stat membru .
    Aceste este rolul dispoziţiilor comunitare referitoare la securitatea socială . Acestea nu vor introduce noi tipuri de prestaţii şi nu suprimă legislaţiile naţionale . Unicul lor scop este de a proteja cetăţeanul european care munceşte , trăieşte sau are rezidentă o perioadă într-un alt stat european membru .

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *