Impartirea parintilor

scris de Ema Aron

    Azi am fost deplin impresionata de o situatie inedita.
    Ma aflam la Judecatoria Bolintin Vale, care s-a mutat, spre amuzamentul meu, in Bolintin Deal. La aceasta judecatorie, ca de altfel alte cateva din provincie, sunt pur si simplu fascinata sa particip la sedintele de judecata asteptand sa imi vina randul si de unde plec cu convingerea ca dosarele se judeca dupa alt cod de procedura civila sau mai degraba dupa datina.
    Lasand la o parte ca sedintele incep dupa ora 9:30, dupa ce completul isi mulge caprele si da cu tarnul prin curte, sala e plina de ciobani, cocalari si chiar copii. Spetele sunt diverse: recunoasterea paternitatii copilului care nu se mai stie cand a fost nascut si al cui o fi, partajarea gainilor, vacilor si altor domestice (nu stiu daca nu cumva se face si expertiza pentru stabilirea varstei animalului, productivitatii, calitatii oului si unctuozitatii laptelui), succesiunea lui Nea Tudorie la care vin cei 9 copii si 22 nepoti etc.
    Interesant este ca acolo, in acea sala, toti se cunosc intre ei si cand intru acolo se uita curiosi la mine, mai sa ma intrebe “tu a cui esti maica”.
    Lasand la o parte ironia mea de doi lei, va spuneam ca am fost impresionata de un anumit dosar ce avea ca obiect “dreptul de vizitare al parintilor”…da, da ati citit bine, am citit si eu de doua ori pe lista de sedinta. O actiune inadmisibila din punct de vedere juridic, dar foarte emotionanta din punct de vedere moral.
    Codul familiei prevede un drept al parintelui caruia nu i-a fost incredintat copilul sa aiba legaturi cu minorul, prevede de asemenea obligatiile parintilor de intretinere al copilului dar si invers in caz de necesitate.
    In aceasta speta cu care instanta a fost investita, dezbatuta intre doi frati, sora solicita instantei sa-l oblige pe fratele sau sa ii permita sa isi viziteze parintii. Am inteles mai greu situatia de fapt, cu atat mai mult cu cat eram la Bolintin Vale din Deal. Parintii, si ei in sala prezenti, au vandut casa si curtea fiului lor, urmand sa locuiasca alaturi de acesta si nora lor intr-una din camere.
   Fiul si sotia sa (o cutra, se vedea dupa buzele ei subtiri din varful carora nenorocea gramatica) datorita conflictelor cu sora sa, i-au interzis acesteia sa mai intre in curtea, devenita proprietatea sa, datorita inconstientei bietilor parinti. Si cum, pentru a putea intra in umila camera a batranilor detinuta din “mila” fiului, sora trebuia sa treaca prin curte, fratele i-a trantit si o plangere penala pentru violare de domicliu. 
    Am inteles printre altele, ca fiica nu isi putea lua parintii in locuinta sa intrucat spatiul locativ nu ii permitea, insa am vazut disperarea femeii dar si a parintilor, nevoiti sa iasa la poarta pentru a sta de vorba. Disperarea femeii de a apela la calea justitiei pentru a-si putea vizita parintii si a-i ajuta material si moral. Am vazut o fiica care isi iubeste parintii si incearca sa ii apere de fiul nerecunoscator, influentat de o sotie care nu respecta relatiile familiale si sociale, normele de convietuire, lipsita de moralitate care prin prisma caracterului sau, am convingerea ca nici pe parintii sai nu ii respecta. Un sot imbecil, un frate si un fiu cu aceleasi caracteristici ca ale scorpiei descrise mai sus.
    Ma cuprinde un sentiment de scarba fata de acest fiu strain de amintirile copilariei sale, de efortuile parintilor sai de a-l creste in acelasi spirit moral ca al fiicei lor.
    Ma indoiesc ca parintii l-au determinat sa aiba o astfel de atitudine fata de sora sa si fata de ei, de vreme ce celalat copil isi are modelat un altfel de caracter ce mainfesta dragoste fata de parinti. Mi-e greu sa cred ca doar pe ea au iubit-o, au educat-o si au invatat-o.
    Ma intreb daca acest fiu si-a iubit vreodata parintii si daca da, ce oare l-a determinat sa isi suprime sentimentele in asa hal. Presupunand ca ura provocata de conflictele cu sora sa l-ar determina sa se razbune astfel pe ea, folosindu-i pe proprii parintii drept arma impotriva ei, constientizeaza oare acest cretin, ca razbunarea se rasfrange in final asupra parintilor? El va fi cel care va duce povara nefericirii parintilor sai. Au depasit 80 de ani si se vor stinge curand. Va suporta el gandul ca probabil, aceasta suparare i-a “ucis”? 
    Tatal meu a murit si nu stiu daca a fost un parinte bun, pentru ca nu am avut mai multi parinti sa ii pot compara si nici nu sunt parinte sa pot aprecia acest lucru, dar stiu ca m-a iubit la fel de mult cat l-am iubit si eu. Si l-am iubit si cand m-a certat, l-am iubit si cand mi-a interzis lucruri care in mod banal altii prieteni le faceau, l-am iubit si cand nu imi dadea bani si cand era beat crita..il iubesc si acum!
    Am ramas doar cu mama si ma trezesc plangand doar gandindu-ma ca va veni o vreme cand si ea ma va parasi.
    Mama este fiinta careia ii suntem datori cu un respect profund, careia ii multumim pentru faptul ca ne-a adus pe lume, daruindu-ne cel mai frumos cadou pe care il putem primi cu inima deschisa: viata
    Le multumesc parintilor mei ca m-au crescut, ca m-au certat, ca m-au rasfatat, ca m-au iubit, m-au  protejat si le multumesc ca m-au invatat sa iubesc, le multumesc ca exist!  
    Tot ceea ce avem si tot ceea ce vom avea, viitorul, prezentul si trecutul il datoram parintilor. Toata copilaria cu toate tainele ei sunt strans legate de parintii nostrii. Nu putem uita asta.
    Noi nu am fost bogati, dar am avut de toate, am avut iubire si am fost fericiti.
    Am iesit din sala de judecata si am sunat-o pe mama. Facuse budinca si arsese oala…am ras. Eram atat de fericita!

“Impartirea parintilor ” – emaaron.blogspot.com

Bookmark the permalink.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *